Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupati sa afle ce le-ar putea rezerva viitorul. Invatatii timpurilor de demult au descoperit ca exista o ciclicitate a evenimentelor, precum si o alternanta complementara, pe care chinezii o numesc yin si yang, echivalenta cu bun si rau, alb si negru, intuneric si lumina.
Termenul zodiac vine din limba latina, “zodiacus”, care, la randul sau, isi trage originile din grecesul “zodiacos kuklos”, care insemana “cercul animalelor”. In prezent, termenul este utilizat pentru a descrie un cerc cu 12 diviziuni de 30 grade ale longitudinii celeste, centrate pe calea soarelui.
Primii care au dezvoltat zodiacul au fost babilonienii, prin mileniul III i.Hr. Doreau sa dea un sens lumii inconjuratoare, sa inteleaga si sa gasesca o ordine in haos. Multe lucruri au sens, daca stam sa ne gandim bine. Sa luam, de pilda, legatura dintre timpul conceperii unui copil si starea sa de sanatate ulterioara. Daca sarcina survine undeva, la inceputul verii, femeia are tot timpul sa manance fructe si legume, sa se bucure de lumina soarelui si de aer. In schimb, o sarcina survenita in ianuarie, in conditiile in care nu existau vitamine sau tot felul de adjuvante prenetale, putea duce la nasterea unui copil mai bolnavicios. Nasterea unui copil in lunile de primavara si la inceputul verii, ii dadeau acestuia sansa de a se intrema pana la venirea asprei ierni. Multi invatati considerau ca influentele mediului inconjurator sunt esentiale pentru modelarea personalitatii, deci conexiunea dintre data nasterii si mediu era reala pentru stramosii nostri. Asa a luat nastere zodiacul, mai intai la babiloneni, de unde s-a raspandit si la alte culturi.
Stim din cercetarile efectuate pana astazi ca vechii greci au capatat cunostintele despre astre de la mesopotamieni, care, la randul lor, le preluasera de la sumerieni. Dar, daca stam sa analizam mai bine evidentele, putem sa mergem mai departe, spre inceputurile omenirii, in preistorie. In complexul de pesteri din apropiere de Lascaux se afla o imagine remarcabil conservata a unui taur, despre care cercetatorii considera ca este o harta a Pleiadelor, norul de stele numit si Cele 7 surori. Si pe corpul animalului exista reprezentate prin puncte alte stele din acea parte a cerului. Astazi, acele stele au fost incluse in constelatia Taurus.
In aceasta epoca a tehologiei, este greu sa ne dam seama de profundul efect pe care studiul cerului l-a avut asupra credintelor religioase, filosofiei si altor stiinte in antichitate. Ruine ale unor observatoare astronomice au fost descoperite in toate colturile lumii, fiind prezente in majoritatea marilor civilizatii ale lumii vechi. In conditiile in care nu existau telescoape, este absolut remarcabil cum astrologii acelor vremuri au reusit sa faca o serie de calcule cu instrumente dintre cele mai rudimentare. Remarcabil este si faptul ca inca si astazi mai sunt utilizate astfel de instrumente, si cu un grad foarte mare de acuratete chiar. In India – Jaipur, Rajputana – un observator alcatuit din blocuri mari de piatra este inca in uz, iar faimosul observator astronomic pe zidul din Pekin contine instrumente masive din bronz, inclusiv un telescop in forma de tub, fara lentile.