Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupati sa afle ce le-ar putea rezerva viitorul. Invatatii timpurilor de demult au descoperit ca exista o ciclicitate a evenimentelor, precum si o alternanta complementara, pe care chinezii o numesc yin si yang, echivalenta cu bun si rau, alb si negru, intuneric si lumina.
     Termenul zodiac vine din limba latina, “zodiacus”, care, la randul sau, isi trage originile din grecesul “zodiacos kuklos”, care insemana “cercul animalelor”. In prezent, termenul este utilizat pentru a descrie un cerc cu 12 diviziuni de 30 grade ale longitudinii celeste, centrate pe calea soarelui.

     Cu siguranta, multi dintre noi am auzit vorbindu-se despre feng-shui, insa am observant ca acest concept este destul de vag inteles. Asa ca mi-am propus sa invatam impreuna cat mai multe despre feng-shui.
     In primul rand, ce este feng-shui? Feng-shui este considerata atat arta, cat si stiinta, dezvoltata acum mai bine de 3000 de ani, in China. Este o colectie de cunostinte, care explica modul in care se poate ajunge la un echilibru al energiilor, pentru a asigura sanatate si noroc pentru oamenii care locuiesc intr-un anume loc. Este un sistem filosofic de armonizare a existentei umane cu mediul inconjurator. descrie un cerc cu 12 diviziuni de 30 grade ale longitudinii celeste, centrate pe calea soarelui.

     Principiul Yin si Yang este unul dintre conceptele fundamentale ale medicinei traditionale chineze, ce sta la baza diagnosticului si tratamentului. Cea mai veche mentiune referitoare la Yin si Yang dateaza din jurul anului 700 i. Hr., in “Cartea Schimbarilor”, in care se precizeaza ca tot ce exista se reduce la Yin si Yang.
     Yin si Yang se afla la polii opusi ai unui ciclu, precum anotimpurile anului, de exemplu, sau opuse intr-un continuum de energie sau materie. Totusi, depinde de unghiul din care privim lucurile. De exemplu, apa este Yin in relatie cu caldura, dar este Yang in relatie cu gheata. Yin si Yang nu sunt niciodata statice, ci intr-o continua miscare si echilibru.

      Termenul “empatie” este adeseori gresit inteles. Personal, consider ca empatia este poate unul dintre cele mai avansate modalitati de comunicare nonformala.
     Unii cercetatori au incercat sa dea raspuns intrebarii “ce este empatia?”, o parte dintre ei chiar ajungand la concluzia ca este o abilitate pe care oamenii si-au dezvoltat-o pentru a fi capabili sa anticipeze actiunile celor cu care vin in contact, pentru a face fata diverselor provacari ale contactelor sociale, deci este un sentiment total egoism si egocentric. Totusi, noile cercetari au relevant faptul ca empatia este o reminiscenta a eului nostru extrem de sensibil, instinctual, care a existat la oamenii din zorii civilizatiei, care traiau in comunitati in care totul era impartit in mod egal intre membri. Deci, am spune ca empatia este o stare de suflet.

     Cu siguranta, fiecare dintre noi am avut macar o data in viata un moment in care am simtit ca ceva nu este in regula, ca nu ar trebui sa facem un anumit lucru. Sau poate un anumit sentiment de disconfort in prezenta cuiva fara a sti exact de ce. Si sigur, de cele mai multe ori, ratiunea noastra a incercat sa ignore aceste sentimente, sa le inlature ca fiind non-sensuri. Pentru ca noi, ca si cultura, am fost instruiti sa promovam rationalismul atunci cand suntem pusi in situatia de a lua o decizie, oricare ar fi aceasta.